De la nastere sau de la vaccin ...?

                   Luca intinzand bratele catre "MAMA" paul zaharia

      Privesc  la pozele facute de-a lungul timpului, de cand Luca-Rhod avea cateva zile si pana acum, poze care imi amintesc de Luca cel de dinainte de a intra in autism, copilul meu cel normal care intindea mainile catre mine ca sa-l strang in brate, cu care ma jucam prin parc, care radea si se bucura de jucarii, care manca de toate. Una din preferatele mele este  poza de la prima lui zi onomastica, Sfantul Apostol  Luca, atunci cand avea numai 9 luni. A fost primul lui tort aniversar, un tortulet mic in care si-a bagat manutele dolofane si a inceput sa manance de s-a moscolit pana la urechi. Si poza de la primul Craciun cand se bucura de bradut, si ne jucam cu beteala. Cat ne-am amuzat!  Si dintr-o data a inceput sa se schimbe,  sa plece incet-incet de langa mine. Ceva s-a intamplat si nimeni nu stie sa spuna ce, doar presupuneri.  Nu sunt medic, nici psiholog, sunt doar o biata mama de copil autist si am o mare nedumerire. Luca-Rhod s-a nascut autist sau a capatat aceasta boala? Daca asculti parerile specialistilor, ele sunt impartite. Este adevarat ca nu exista un tipar al copilului autist si ca exista diferente mari intre toti acesti copii care au aceasta deficienta. Daca niciun om de stiinta nu a descoperit cauza acestei boli, daca  Luca a evoluat normal pana 12 – 18 luni, dupa care a inceput regresul, de ce o parte dintre specialisti sustin ca aceasta tulburare ar fi genetica? Daca aceasta ipoteza ar fi adevarata, nu ar fi trebuit ca Luca sa manifeste simptomele bolii chiar din primele lui luni de viata? Nu ar fi trebuit sa aiba o evolutie diferita si intarziata fata de un copil calificat ca avand un "comportament normal"?

 Pe mine, nimeni nu ma va convinge ca Luca s-a nascut autist si sunt  ferm convinsa ca ceva i-a provocat aceasta boala.  Sunt specialisti care sustin ca vaccinurile ar fi de vina.  Stau sa ma intreb de ce cei care produc aceste vaccinuri nu ies in fata  sa nege aceste acuzatii? Sa spuna tuturor ca asa ceva nu e posibil... Stau sa ma intreb ce s-ar intampla daca s-ar dovedi asa ceva? Dar asta nu se va intampla niciodata ca doar nu e vorba de oricine,  ci de  industria farmaceutica , ce conteaza niste amarati de autisti cand e vorba de o afacere asa profitabila?In fine...asupra acestui subiect o sa revin cat de curand.

Luca 

  Regret enorm ca nu am filmari cu el de cand era mic si normal. In schimb am foarte multe poze din acea perioada , am sa postez cateva sa vedeti cum era si cum a ajuns. Am o filmare facuta la inceputul terapiei in care e o secventa destul de semnificativa. Va trebui sa rog pe pe cineva care se pricepe sa decupeze aceasta secventa si o s-o vedeti. 

 Uitandu-ma la aceste poze imi dau seama, ca de 6 ani, am acelasi vis care doresc sa mi se implineasca: sa se intoarca Luca la mine!

Acum va las, ma duca sa dorm langa ingerasul meu!

In lumea celor care nu cuvanta

             Asociatia Pentru Autism Luca Rhod paul zaharia

autor:
psih. Cornelia Codreanu

Acesti copii sunt captivi intr-o lume a tacerii, intr-o lume lipsita de zambete sau de bucuriile normale ale copilariei. Au uneori ochii atat de expresivi incat ai impresia ca traiesc intr-o lume a lor, refuzand sa o acepte pe cea in care i-am adus noi, pentru ca nu este suficient de buna pentru ei. Incerci sa le vorbesti dar nu te inteleg. Adesea continua sa faca ceea ce faceau dand impresia ca nu aud. Nu vorbesc desi simti ca ar avea atat de multe de spus. Acesti copii au fost descrisi sugestiv, ca fiind intr-un labirint cu peretii de sticla,si in imposibilitatea de a comunica cu ceea ce este dincolo de acestia. Si atunci nu pot decat sa lovesca acesti pereti in speranta de a fi auziti si intelesi.

Autismul are o plaja larga de gravitate. Incepand de la formele usoare, in care se gasesc copiii greu sociabili, considerati foarte seriosi, care interactioneaza dificil chiar si cu parinti, si au anumite obiceiuri neobisnuite, pana la cazurile grave in care vorbirea lipseste cu desavarsire, iar copiii sunt in imposibilitatea de a fi independenti sau de a interectiona in vreun fel cu lumea inconjuratoare. Depinde foarte mult nu numai gravitatea bolii, ci si momentul in care aceasta este descoperita si se incepe terapia cu ei.

Autismul este din pacate, o boala grava, fara leac, dar care poate fi ameliorata daca este depistata din timp si tratata corespunzator. Primele semne pot aparea inca din primele luni de viata.

Copilul autist, nu zambeste, nu rade. Nu se uita in ochii celuilalt. Nu intinde manutele catre parinti. Are o expresie a fetei aproape imobila si nu reactioneaza aproape deloc la ceea ce-l inconjoara. Prefera anumite pozitii ale corpului si repeta mecanic anumite miscari. Mai marisor, la varsta primelor gungureli, acestea intarzie. Nici cuvintele nu se grabesc sa apara in gurita lui. Multi parinti ignora acest aspect punandu-l pe seama unei simple intarzieri in vorbire sau cel mult il suspecteaza de probleme cu auzul si vorbirea.

E trist cum pe acesti micuti jucariile ii lasa reci. Ursuletii care se invartesc deasupra patului o fac in zadar. Sunetul jucariei muzicale trece pe langa urechea lor. Nu stiu sa ceara sau sa arate cu degetul ceea ce doresc.

Atunci cand cresc mai marisori, in formele mai usoare ale bolii, desi isi pot coordona miscarile partial sau chiar total, au predilectie spre repetitivitatea exagerata a unor activitati sau gesturi. Bat cu lingura in farfurie, invart o roata, apasa un buton, etc. Daca adultii nu ii opresc, pot continua acest lucru ore in sir. Daca reusesc sa-si insuseasca vorbirea si acesta este marcata de stereotipii verbale. Repeta anumite cuvinte. Rare sunt cazurile in care reusesc sa conceapa propozitii cursive, coerente.

Au crize de plans inexplicabile, care pornesc din senin si se opresc fara un motiv plauzibil. Au tendinta sa se legene cu tot corpul sau sa-si miste mecanic, timp indelungat mainile in aceiasi miscare. Datorita faptului ca nu pot comunica, frustrarile lor sunt aduse la suprafata de iesiri si sentimente violente.

Tratamentul Autismului nu este unul medicamentos. Singura terapie aplicata si care da rezultate foarte bune daca este sutinuta si timpuriu depistata, este asa numita Applied Behavior Analysis - Analiza aplicata a comportamentului. Aceasta consta in insusirea treptata, mecanica si rigida la inceput, a anumitor comportamente, gesturi, activitati si inlaturarea celor specifice bolii. Rezultatele nu vor intarzia prea mult, desi abia in 2-3 ani de munca asidua se poate spune ca acestia pot deveni independenti si se apropie de normalitate.