paul zaharia
Precizări legate de interpretarea analizei comportamentale aplicate
“ABA înseamnă predarea unor “programe”
Nimic mai neadevărat. ABA este denumirea prescurtată de la analiza comportamentală aplicată. Ceea ce înseamnă ca este o metodă de modificare a comportamentului, prin reducerea sau eliminarea comportamentelor așa-zise “în exces” (a comportamentelor inadecvate ca stereotipiile, crizele de isterie, agresivitatea și autoagresivitatea) și construirea, stimularea și dezvoltarea comportamentelor dezirabile în perspectiva unei dezvoltări cât mai armonioase a copilului, aflate în deficit (capacitatea de generalizare, comunicarea funcțională, abilitățile de joc imaginativ, ș.a.m.d.).
ABA este o metodă de modificare a comportamentului, ea țintește în primul rând comportamentul copilului cu autism.
Ceea ce în limbajul ABA numim “programe” nu reprezintă segmente independente de informație pe care copilul trebuie să le asimileze conform unui curriculum standard, ci se îmbină într-o strategie terapeutică având scopuri precise si care este concepută special pentru fiecare copil în parte astfel încât să răspundă nevoilor sale reale și unice.Doi copii cu același diagnostic nu pot fi abordați la fel. Copiii sunt plini de surprize astfel că nu poți afirma, după o primă întâlnire, că “știi” cum să-i abordezi, oricât de vastă este experiența ta. Copiii cu TSA sunt atât de diferiți unul de altul, incât mai degrabă nu știi nimic. Doar observându-i cu atenție poți să iți asumi deciziile potrivite și să construiești un plan de terapie anume pentru el- aceasta este intervenția de care are nevoie copilul și care cel mai probabil va avea succes.
Mai mult decat atât, programele nu vizează doar aria cognitivă, ci ele se adresează tuturor ariilor de dezvoltare ale copilului: socializare, limbaj, motricitate, autoîngrijire, emoții, încredere de sine, etc. A privi copilul în toate aspectele vieții sale, de la ritualul de culcare până la integrarea în colectivitate, conduce în final la un întreg armonios. În alegerea programelor trebuie să ținem seama de asemenea și de variabile precum vârsta cronologică, dar și cea mentală, sexul copilului, punctele lui slabe, dar și cele forte, preferințele lui, etc.
Strategia terapeutică nu se rezumă, însă, numai la alegerea, crearea și aplicarea programelor, ci trebuie să vizeze comportamentul copilului în ansamblul său. Programele sunt menite să construiască abilități și contribuie astfel în mod implicit la modificarea comportamentului. Dar limitarea la predarea programelor nu înseamnă a face ABA.Deficitul de atenție, hiperkinetismul, autostimulările, crizele de isterie, toleranța joasă la frustrare, dificultatea de a gestiona refuzul și interdicția, comportamentul opozitionist, tulburarile de somn, comportamentul inadecvat la masa, restrângerea repertoriului alimentar, creșterea încrederii de sine, independența în utilizarea toaletei ș.a.m.d. au nevoie de o intervenție directă și specifică. Desigur, ele nu pot fi modificate toate o dată, ci pe rând. Orice persoană poate gestiona și accepta o schimbare, prea multe deodată o pot, însă, destabiliza.
Strategia terapeutică trebuie să vizeze comportamentul copilului în ansamblul său. Limitarea la predarea programelor nu înseamnă a face ABA.
În consecință, metoda ABA are în centrul ei abordarea comportamentului: ea nu este reductibilă la “programe”, ci țintește aspectul general al copilului, modul cum el se raportează la lume și cum ceilalți se raportează la el. Dacă părinții înteleg ce vorbește copilul (pentru că s-au obișnuit să-i “ghicească” nevoile), dar vânzătoarea de la chioșcul de reviste are nevoie de “traducător”, aceasta este o problemă și ea trebuie să aibă întâietate pentru terapeuți. Tot astfel, un bagaj de cunoștințe vast nu este suficient pentru asimilarea copilului într-un colectiv tipic: dacă el este capabil sa facă față tuturor sarcinilor cognitive (își termină primul fișele la matematică și poate reproduce la a doua citire poezia saptămânii sau gasește sensuri inedite ale poveștii), dar nu-și poate controla hiperkinetismul, este tot timpul în mișcare, are deseori crize de isterie atunci când o nevoie sau o dorință nu îi este indeplinită imediat, este respins de copii din cauza rigidității sale în joc, când este frustrat sau plictisit își flutură mâinile și scoate sunete neinteligibile, se impune o schimbare a centrului de greutate în strategia terapeutică.
ABA urmărește eliminarea comportamentelor considerate “ciudate” și a aspectului “sălbatic” al copilului în favoarea unei modelări armonioase care sa îi faciliteze copilului o buna funcționare independentă și o integrare cât mai ușoară și mai rapidă în mediu.
luca rhod banu mirela
Articol de Diana Laura Dima
