vineri, 28 ianuarie 2011
La multi ani, Luca!
 |
| asociatia pentru autism luca rhod paul zaharia |
De curand, Luca a implinit 8 anisori. Prilej de mare bucurie, nu?
As putea sa va povestesc suferintele prin care trece parintele unui copil autist in viata de zi cu zi, durerea pe care o resimte atunci cand apar evenimente speciale de genul: aniversari, sarbatori de iarna, inceputul sau sfarsitul unui an scolar, la care el nu poate participa, si multe altele. Dar, de data aceasta, nu am de gand sa vorbesc despre suferinta si durere. Vreau ca acum, pentru aceasta aniversare, sa aleg partile bune si clipele fericite pe care le petrec alaturi de copilul meu. Nici anul acesta nu a putut sa-mi spuna ce-si doreste la aniversarea lui, dar eu, in mare parte, am inceput sa-mi dau seama: ii plac focurile de artificii, ii place la nebunie frisca de pe tort, sa sufle in lumanarile de pe el chiar daca nu le stie semnificatia si inca nu stie sa-si puna o dorinta in momentul respectiv, sa fie plimbat cu masina pe inserat si sa se uite la toate luminile din jurul lui. Dar cel mai mult a inceput sa ii placa sa fie inconjurat de multe persoane si chiar sa fie in centrul atentiei, un lucru extraordinar pentru un copil autist!
Asa ca, oferindu-i ceea ce ii place, l-am vazut fericit si noi toti cei care eram in jurul lui ne-am bucurat si ne-am simtit foarte bine de ziua lui. M-am gandit sa imi pun eu o dorinta in locul lui: sa fim unul langa celalalt cat mai multi ani de aici inainte, dragostea mea si a celor din jurul lui sa-l faca sa se deschida si mai mult catre lumea inconjuratoare si sa-si impartaseasca iubirea candida cu noi toti cei care il iubim la randul nostru. De ce spun asta? Pentru ca in toata lupta mea de a-l vindeca pe Luca nu am fost deloc singura, multe persoane au fost si sunt alaturi de mine, sunt solidare cu mine si fac tot ceea ce pot pentru a ma ajuta. Se spune ca niciun fulg de nea nu pica decat acolo unde trebuie, deci nimic nu poate fi intamplator si fara de Dumnezeu, caruia Ii multumesc pentru iubirea pe care mi-o poarta nelasandu-ma si trimitandu-mi langa mine oameni ca voi, carora va sunt recunoscatoare:
- Verisoarei mele, Gratiela, care este alaturi de mine si care necontenit ma incurajeaza. Ce m-as fi facut fara tine, Tiela mea cea draga?
- terapeutilor Paul si Roxana care, zi de zi, cu o rabdare pe care nu o poti avea decat cand te daruiesti total unei cauze, il ajuta sa inteleaga tot ce este in jurul lui;
- Doamnei psiholog clinician Ana Maria Zamfir, vicepresedintele „Asociatiei pentru Sanatate Mintala a Copilului Sfantul Serafim de Sarov”, cu care suntem in colaborare;
- Cameliei Tocitu, care aproape ca stie totul despre autism de cand este alaturi de Luca;
- Petronelei Cristache, fosta terapeuta, de asemenea un om deosebit, care, chiar daca nu mai este alaturi de noi in program, ne este alaturi ca prieten;
- Silvanei Radu, o prietena buna – multumesc, Beatrice, pentru linistea cu care imi invalui sufletul cu cuvintele tale intelepte!
- Preotului paroh Brezeanu Gabriel - ati fost tot timpul alaturi de noi si nici nu va imaginati cat de bine imi face atunci cand va intalnesc si prima intrebare pe care mi-o adresati este „ce face Luca?”
- Doamnei Zinca Elena, care acum trece prin momente foarte grele, peste care ii doresc sa treaca cu multa incredere in Dumnezeu;
- Lui Tantisor (Nutica Gornateanu), femeia care imi este alaturi de cand mama mea a plecat dintre noi si care reuseste foarte bine sa se poarte cu mine ca si cu o fiica;
- Redactiei „Formula As”, care a publicat povestea baietelului meu, si tuturor celor care au citit-o si m-au ajutat acordandu-mi incredere fara sa ma cunoasca. Ce poate fi mai frumos?
As vrea sa stiti ca, daca baietelul meu a facut progrese este, in mare parte, meritul dumneavoastra, iar atunci cand Luca vine la mine sa ma imbratiseze, indirect va imbratiseaza pe voi toti.
In final o sa-l citez pe marele Octavian Paler: „fericirea nu inseamna sa ai ceea ce doresti, ci sa doresti ceea ce ai”. Chiar daca am de parcurs un drum mult prea anevoios, sunt fericita ca sunt mama lui Luca si Ii multumesc Bunului Dumnezeu ca m-a binecuvantat daruindu-mi-l.
As putea sa va povestesc suferintele prin care trece parintele unui copil autist in viata de zi cu zi, durerea pe care o resimte atunci cand apar evenimente speciale de genul: aniversari, sarbatori de iarna, inceputul sau sfarsitul unui an scolar, la care el nu poate participa, si multe altele. Dar, de data aceasta, nu am de gand sa vorbesc despre suferinta si durere. Vreau ca acum, pentru aceasta aniversare, sa aleg partile bune si clipele fericite pe care le petrec alaturi de copilul meu. Nici anul acesta nu a putut sa-mi spuna ce-si doreste la aniversarea lui, dar eu, in mare parte, am inceput sa-mi dau seama: ii plac focurile de artificii, ii place la nebunie frisca de pe tort, sa sufle in lumanarile de pe el chiar daca nu le stie semnificatia si inca nu stie sa-si puna o dorinta in momentul respectiv, sa fie plimbat cu masina pe inserat si sa se uite la toate luminile din jurul lui. Dar cel mai mult a inceput sa ii placa sa fie inconjurat de multe persoane si chiar sa fie in centrul atentiei, un lucru extraordinar pentru un copil autist!
Asa ca, oferindu-i ceea ce ii place, l-am vazut fericit si noi toti cei care eram in jurul lui ne-am bucurat si ne-am simtit foarte bine de ziua lui. M-am gandit sa imi pun eu o dorinta in locul lui: sa fim unul langa celalalt cat mai multi ani de aici inainte, dragostea mea si a celor din jurul lui sa-l faca sa se deschida si mai mult catre lumea inconjuratoare si sa-si impartaseasca iubirea candida cu noi toti cei care il iubim la randul nostru. De ce spun asta? Pentru ca in toata lupta mea de a-l vindeca pe Luca nu am fost deloc singura, multe persoane au fost si sunt alaturi de mine, sunt solidare cu mine si fac tot ceea ce pot pentru a ma ajuta. Se spune ca niciun fulg de nea nu pica decat acolo unde trebuie, deci nimic nu poate fi intamplator si fara de Dumnezeu, caruia Ii multumesc pentru iubirea pe care mi-o poarta nelasandu-ma si trimitandu-mi langa mine oameni ca voi, carora va sunt recunoscatoare:
- Verisoarei mele, Gratiela, care este alaturi de mine si care necontenit ma incurajeaza. Ce m-as fi facut fara tine, Tiela mea cea draga?
- terapeutilor Paul si Roxana care, zi de zi, cu o rabdare pe care nu o poti avea decat cand te daruiesti total unei cauze, il ajuta sa inteleaga tot ce este in jurul lui;
- Doamnei psiholog clinician Ana Maria Zamfir, vicepresedintele „Asociatiei pentru Sanatate Mintala a Copilului Sfantul Serafim de Sarov”, cu care suntem in colaborare;
- Cameliei Tocitu, care aproape ca stie totul despre autism de cand este alaturi de Luca;
- Petronelei Cristache, fosta terapeuta, de asemenea un om deosebit, care, chiar daca nu mai este alaturi de noi in program, ne este alaturi ca prieten;
- Silvanei Radu, o prietena buna – multumesc, Beatrice, pentru linistea cu care imi invalui sufletul cu cuvintele tale intelepte!
- Preotului paroh Brezeanu Gabriel - ati fost tot timpul alaturi de noi si nici nu va imaginati cat de bine imi face atunci cand va intalnesc si prima intrebare pe care mi-o adresati este „ce face Luca?”
- Doamnei Zinca Elena, care acum trece prin momente foarte grele, peste care ii doresc sa treaca cu multa incredere in Dumnezeu;
- Lui Tantisor (Nutica Gornateanu), femeia care imi este alaturi de cand mama mea a plecat dintre noi si care reuseste foarte bine sa se poarte cu mine ca si cu o fiica;
- Redactiei „Formula As”, care a publicat povestea baietelului meu, si tuturor celor care au citit-o si m-au ajutat acordandu-mi incredere fara sa ma cunoasca. Ce poate fi mai frumos?
As vrea sa stiti ca, daca baietelul meu a facut progrese este, in mare parte, meritul dumneavoastra, iar atunci cand Luca vine la mine sa ma imbratiseze, indirect va imbratiseaza pe voi toti.
In final o sa-l citez pe marele Octavian Paler: „fericirea nu inseamna sa ai ceea ce doresti, ci sa doresti ceea ce ai”. Chiar daca am de parcurs un drum mult prea anevoios, sunt fericita ca sunt mama lui Luca si Ii multumesc Bunului Dumnezeu ca m-a binecuvantat daruindu-mi-l.
duminică, 9 ianuarie 2011
Implica-te, ajuta, doneaza!
luca rhod paul zaharia asociatia pentru autism luca rod floresti prahova mirela banu autism.ro
joi, 6 ianuarie 2011
Abonați-vă la:
Postări (Atom)