Translate

miercuri, 14 martie 2012

Frustrarea: buna sau rea?

paul zaharia luca rhod
             

             Satisfacerea imediată a dorințelor și a plăcerilor copilului nu te face un părinte mai bun, tot așa cum faptul că nu poti fi disponibil pentru copil în orice moment al timpului tău, nu te face un părinte mai rău. Pentru copil atât îndeplinirea imediată a dorințelor cât și frustrarea lor reprezintă experiențe importante și au fiecare din ele valoare educativă. Atât timp cât dozele de frustrare sunt moderate, din când în când copilului permițându-i-se și bucuria gratificării imediate a plăcerii lui, ele își prezervă această valoare. Când părintele este întotdeauna “acolo” pentru copil în așteptarea momentului când acesta își va formula cererea și ca să preîntâmpine eventuala suferință pricinuită de indisponibilitatea lui de moment, el îl privează pe copil de o experiență naturală, dar de care viața reală nu îl scutește. Copilul care nu și-a exersat răbdarea, toleranța la frustrare, capacitatea de a amâna satisfacerea imediată a unei plăceri în vederea obținerii unui beneficiu pe termen lung, s-ar putea să se simtă confuz, furios, nedreptățit, înșelat, dezamăgit într-o situație pe care el nu o regăsește în istoricul lui de viață de până atunci. De aceea cel mai bun lucru pe care îl poți face tu ca părinte ca să îl ajuți este să îl pregătești pentru acest tip de experiențe care se constituie într- o parte importantă din viață. Suferința provocată de amânarea îndeplinirii unei dorințe minore sau chiar de neîndeplinirea ei este incomparabil mai mică față de cea pe care ar trăi-o fiind ferit în permanență de aceste doze mici de frustrare. Dacă te simți obosit sau te doare capul când copilul are chef să te provoace la o partidă de “Nu te supara, frate!”, permite-ți să-i spui “Acum nu pot, nu ma simt bine”. Confruntat cu neplăcerea, copilul învață să caute resurse pentru a se adapta, să găsească soluții pentru a-și gestiona starea de supărare pe care probabil că o traiește în acel moment (“Pot să mă joc cu altcineva sau să-mi găsesc altceva de lucru acum și să îi propun din nou lui tata să ne jucam mai tarziu”) și își exersează puterea de a aștepta. În plus, când accesul copilului la un lucru pe care și-l dorește începe să fie restricționat, importanța lui crește și poate funcționa ca motivație pentru învățare. “Vreau asta și vreau acum!” Îndeplinirea imediată a dorințelor face parte din simptomatologia copilului cu hiperkinetism. (Ca și din paleta de manifestări a “micilor tirani” sau a copiilor pe care ii numim “rasfățați” atunci când îi întâlnim în magazine golind cu nonșalanță rafturile în coșurile părinților lor năuciti. Dar asta este o noua discuție). Se mai numește și impulsivitate (parcă acum nu mai sună la fel de bine?!). Ce îi este mai de folos copilului: să învețe să își controleze impulsivitatea, să își antreneze răbdarea, stăpânirea de sine sau să i-o intăresc dându-i totul pe tavă din teama de a nu-l frustra? Timpul părintelui și atenția lui sunt daruri prețioase pentru copil, cele mai prețioase: dar nu tot timpul si nutoata atentia. Fiind disponibil pentru copilul meu, îi clădesc încrederea de sine, ca și încrederea în lume. Fiind tot timpul disponibil pentru el s-ar putea sa i-o zdruncin atunci când inevitabil va avea parte de confruntarea cu realitatea. Concluzii: Prin supunerea din când în cand a copilului la doze mici de frustrare, acesta: Se pregătește pentru a ști să facă față experienței refuzului ori a amânării unei plăceri, experiență cu care se confrunta în viața de zi cu zi, de pildă la gradiniță, în interacțiunea cu colegii (dacă de exemplu un coleg nu vrea să se joace cu el ori să îi dea o jucărie); Își crește toleranța la frustrare, își exersează capacitatea de a gestiona o situație neplacută, căutând soluții pentru depășirea ei; Amânarea dorințelor este un exercițiu bun pentru a-l ajuta pe copil să-și țină sub control impulsivitatea- simptom al hiperkinetismului, prin antrenarea răbdării, a capacității de a aștepta; Restricționarea accesului la un lucru plăcut pentru copil conduce la creșterea valorii motivaționale a acelui lucru. Articol de Diana Laura Dima

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu